Către:

Infrastructura si resursa umane in sistemul public de sanatate sunt cele doua mari directii care au stat la baza elaborarii in anul 2016, a Planului pentru Dezvoltarea Strategica a Resurselor umane din Sanatate 2017 – 2020. Cadrul legal reprezentat de Hotararea Guvernului nr. 37/2017 pentru organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, a avut in vedere si infiintarea Centrului de Resurse Umane, structura care are rolul managementului resurselor umane in sanatate, pe cele 5 mari directii de dezvoltare.
Elaborarea Strategiei a pornit de la criza majora declansata in sistemul public de sanatate, prin plecarea masiva a cadrelor medicale in strainatate. Acest fenomen prin care zeci de mii de medici, asistenti medicali si alte categorii de personal medical format in Romania au parasit tara, a inceput in anul 2007, odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, avand la baza principiul european al mobilitatii personalului in spatiul european. Principalele motive pentru care cadrele medicale au parasit tara rezida in salariile mici, infrastructura deficitara constand in lipsa sau dotarea insuficienta a unitatilor medicale, lipsa posibilitatilor de dezvoltare profesionala precum si lipsa transparentei in ocuparea posturilor libere scoase la concurs.
O evidenta intocmita de Institutul National de Statistica in anul 2016, arata ca in Romania exista 56.000 de medici si 133.173 de asistenti medicali, 1 din 4 romani are acces la servicii medicale esentiale, iar 16,1% dintre romanii din mediul rural nu au medic de familie. Spitalele se confrunta de asemenea cu un deficit de personal.
Din tudiile facute de echipe ale Coregiului Medicilor Bucuresti si ale Universitatii de Medicina ai Farmacie Cluj Napoca, au aratat ca 80% din absolventii de medicina si tinerii mediciintentioneaza sa emigreze.
Media europeana a numarului de medici la o mie de locuitori este de 3, 4 % in timp ce in Romania media este de 2, 5, mult sub nivelulu Uniunii Europene. In plus, exista judete in tara unde media este mult sub nivelul national, ca de exemplu Ilfov, Giurgiu, Ialomita, Mehedinti, sau Bacau unde media este sub un medic la o mie de locuitori. S-a evidentiat de asemenea ca sunt deficitare specialitati ca anestezia, tera[pia intensiva, pediatria, oncologia si epidemiologia.
Studiul mai arata ca in perioada 2007-2016, un numar de 43.500 de cadre medicale si-au exprimat dorinta de a parasi sistemul de sanatate romanesc in favoarea altor tari din spatiul european
In ceea ce priveste cheltuielile facute de statul roman cu formarea cadrelor medicale, un studiu facut de Organizatia Mondiala a Sanatatiii impreuna cu Ministerul Sanatatii pe unesantion de trei universitati din tarra, respercti, Bucuresti, Cluj Napoca si Targu Mures, arata ca este nevoie de 81.000 lei pentru a forma un singur medic si ca annual statul roman pregateste 8000 de absolventicheltuind 13.500 lei pentru un an de studiu. Daca inmultim aceasta suma cu cei 43.500 de persoane care au optat sa lucreze in strainatate, vom vedea ca statul roman a cheltuit 3,5 miliarde de lei pentru formarea lor in timpul facultatii, fara a mai lua in calcul si cheltuielile cu rezidentiatul, care sunt suportate tot de la bugetul de stat.
Desi cele patru mari directii strategice, respectiv guvernanta, formare, gestionare si motivare sunt cuprinse in Strategia de Dezvoltare pentru perioada 2017 – 2021, constatam ca statul roman este incapabil sa rezolve problema exodului si care se rezumapractic la cheltuirea de la bugetul de stat a unor sume imense pentru formarea cadrelor medicale, fara ca populatia sa beneficieze de servicii medicale pentru care statul a investit.
Desi mobilitatea individuala este un drept european, nepuatandu-se interzice munca in spatiul european, suntem pusi in situatia in care de investitia statului roman in formarea cadrelor medicale, beneficiaza alte tari din Europa si nu Romania.
Criza majora cu care se confrunta sistemul de sanatate romanesc, constand in exodul cadrelor medicale au determinat statul sa creeze cadrul legislativ si structurile care sa gestioneze si sa actioneze pe cele patru directii amintite.
Astfel, pentru o buna guvernanta este nevoie de consolidarea capacitatii Ministerului Sanatatii de a gestiona resursa umana, adaptarea cadrului legislativ la realitatile romanesti, modificarea legislatiei in vigoare, care sa permita statului recuperarea investitiei cu formarea cadrelor medicale, cel putin pentru perioada studiilor medicale platite de la bugetul de stat, De asemenea, modificarea legislatiei privind rezidentiatul, in sensul in care cheltuielile cu rezidentiatul facute de statul roman, sa fie recuperate corelativ cu perioada de rezidentiat. Tot in privinta rezidentiatului, constatam ca nu exista o corelare intre numarul de locuri si specialitati, statul roman platestind cheltuieli de rezidentiat pentru un numar de posturi care nu se regasesc in structurile medicale. In aceste conditii, vom avea un numar de absolventi de rezidentiat pentru care statul a investit, dar care nu vor putea profesa in sistem, datorita faptului ca locurile pe care au concurat nu au ca si corespondent posturile respective. In concluzie, acesti absolventi pentru care statul, pe langa cheltuiala cu studiile de medicina, a suportat si cheltuiala cu rezidentiatul, neputandu-se angaja in sistemul public, vor alege sa intre in sistemul privat de sanatate sau vor alege sa paraseasaca tara, investitia statului rtoman fiind astfel irosita.
In fiecare an Minsterul Sanatatii scoate la concursul de rezidentiat un numar distonant de locuri si de posturi. In anul 2018 de exemplu, au fost scoase la concurs 274 de posturi si un numar de 4457 de locuri!
Aceasta situatie este determinata de inexistenta unui proces de previzionare si corelare a sistemului medical romanesc cu nevoia de resursa umana. Crearea unei baze de date care sa permita o radiografie clara aspra resurselor umane la nivel national de la numar de locuri bugetate la numar de posturi necesare, este de necesitate maxima.
Acest lucru presupune colaborarea activa intre autoriatatile din sistemul de educatie si de sanatate cu autoritatile publice locale care gestioneaza institutiile medicale locale, in vederea elaborarrii unui plan multianul care sa estimeze numarul de absolventi de medicina necesarsari sistemului de sanatate romanesc, detaliat pe specializari. In felul acesta statul nu si-ar mai irosi resursele financiare cu scolarizarea unui numar supradimensionat de viitori doctori fata de postrile care pot fi efectiv ocupate in sistemul de sanatate national, si ar investi mai degraba in infrastructura medicala deficitara.
In privinta formarii resursei umane in sanatate, trebuie avut in vedere crearea unui sistem de recompense si oportunitati de dezvoltare profesionala continua a cadrelor medicale,
Desi au fost luate masuri care tin de guvernanta, motivarea personalului medical si organizarea formarii in rezidentiat, constatam asa cum am mai aratat,ca Romania nu are un plan structurat de identificare a nevoilor de resurse umane ca rezultat al procesului de planificare si previzionare a nevoilor de cadre medicale, atat in privinta specializarilor cat si a numarului de absolventi.
Managementul resursei umane in sistemul de sanatate presupune crearea si implementarea unui management modern care presupune un sistem eficient de planificare a resursei umane in sanatate, proceduri mai simple si mai transparente pentru recrutarea personalului medical, precum si imbunatatirea conditiilor de munca.
Cel mai important aspect in rezolvarea crizei in sistemul de sanatate este motivarea personalului medical atat din punct de vedere financiar cat si social, in sensul recunoasterii valorii medicului in societate.Acest lucru presupune promovarea si implementarea unuor politici de salarizare adecvate, bazate pe performanta si rezultate, acordarea de stimulente financiare caonstand in prime si garantii precum si a altor facilitati pentru medicii care aleg sa isi exercite profesia in mediul rural sau in locuri mai izolate. Cointeresarea cadrelor medicale in practicarea medicinei de familie in zonele cu o medie scazuta la mia de locuitori ar trebui sa reprezinte o problema de maxima importanta pentru starea de sanataate a populatiei, astfel ca se impune elaborarea unor politici publice de sanatate destinate primei verigi de legatura in sistemul medical

Fata de acestea, propunem
– realizarea unui studiu complex la care sa participe toti actorii statali implicati in formarea, gestionarea, motivarea si alocarea absolventilor de medicina, respectiv, Ministerul Sanatatii cu Directiile de Sanatate Publica Judetene, Ministerul Educatiei prin Universitatile reprezentative de medicina si farmacie, Institutul National de Statistica si Ministerul Finantelor Publice, care sa stabileasca numarul de locuri bugetate de stat in universitatile de profil, corelat cu numarul de posturi necesare in sistemul de sanatate.
– organizarea de rewzidentiate in functie de nevoile concrete din teritoriu, fara a mai fi scoase la concurs locuri fara posturi,
– elaborarea si implementarea impreuna cu autoritatile locale, a unei policiti concrete de cointeresare a medicilor de familie pentru a se stabili in zonele in care media pe numar de locuitori este foarte scazuta.
– propuneri de politici europene axate pe beneficiile statului roman fata de forta de munca specializata in spatiul european.

De ce este important?

0
din 100 de semnături

Comentarii recente